Episodul 1

A fost odată ca niciodată… că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit…

        Într-o țară îndepărtată, departe de lumea civilizată cu blocuri și zgârie nori și internet, un sătuc se aciuase în valea dintre doi munți albaștri și își strecurase căsuțele printre colinele umbroase și domoale.

Oamenii, nu mulți la număr, își întemeiaseră acolo gospodăriile, lucrau pământul și trăiau din roadele lui… oarecum fericiți, că fericirea știe oricine este o stare de comparație.

Mai într-o margine a satului, chiar aproape de locul unde începe pădurea întunecată în care cu greu pătrundea lumina soarelui chiar și în miezul zilei  răsărise o căsuță unde…

Da, ați ghicit!, locuia o familie mai nevoiașă, care nu că nu ar fi fost la fel de harnică ca mai toți locuitorii satului, dar pământul ei era pietros și plin de bolovani roșiatici și oricât s-ar fi străduit nu scoteau destule roade ca să facă și vânzare ci, abia le ajungea pentru hrana cea de toate zilele.

Tatăl, mama, o bunicuță și o fetiță de vreo zece anișori erau toți membrii familiei și, trebuie să vă spun că, în ciuda greutăților, se înțelegeau foarte bine. Iar seara când se strângeau la masă erau mulțumiți fiecare cu strachina lui aburindă și, sorbind zgomotos și nu foarte delicat, povesteau fiecare care ce făcuse sau i se întâmplase peste zi, apoi se culcau liniștiti. Vasele le strângea a doua zi bunicuța dis de dimineață, doar știm cu toții că bătrânii au somnul mai scurt.

Tatăl și mama dormeau într-o cameră, iar Rodica, căci așa o chema pe fetiță, dormea cu bunica ei în camera din spate, mai micuță și mai înghesuită încât abia încăpeau două pături și un dulăpior verde cu ușile vopsite și împodobite cu flori mari de liliac mov.

Dimineața, tatăl mânca pe fugă și pleca cu măgărușul lor să are bucata de pământ, mama rămânea să deretice și să facă de mâncare pentru prânz împreună cu bunica.

Iar Rodica se spăla pe fugă, se îmbrăca și înșfăcând un măr din livada din fața casei o tulea la școala care era cam departișor… tocmai în celălat capăt al satului într-o zonă cu un magazin micuț și înghesuit între Poșta, care avea și telegraf și o clădire mai mărișoară din cărămidă galbenă unde locuia o văduvă batrana… de avocat sau polițist sau doctor, cam așa ceva… nimeni nu știa precis-precis.

În Magazinuț puteai cumpăra orice, de la costume de nuntă sau înmormântare până la smoală, cuie, frangii, lanțuri, lopeți și greble, dar și zahăr, ulei sau cartofi dulci de Jamaica.

Ce credeți, că fetiței îi era greu pe drumul prea lung spre școală? Nici vorbă! Câinele ei credincios, Grivei, o însoțea vesel tot drumul până la curtea școlii și amușina prin toate cotloanele și prin toate găurile de hârciog și popândăi de pe marginea drumului.

Grivei era dintr-o rasă cam nedefinita… Nedefinită am spus? Eii, cățeaua care îl adusese pe lume dusese o viață socială mai liberă de cât ar dicta bunele maniere, dar să lăsăm asta, cine suntem noi să judecăm lumea câinilor? Cine știe, poate de-a lungul timpului or fi învățat și ei câte ceva de la noi oamenii, stăpânii lor, sau… invers. Dar era un câine robust, cu pieptul lat, crescut la marginea pădurii și ieșise de multe ori învingător în lupta cu alți semeni de-ai lui din sat.

Ziua îi trecea repede fetiței, iar când ieșea de la ore, Grivei, promt ca un încasator de impozite, o aștepta în fața școlii și plecau împreună veseli spre casă, nu se lega nimeni de ei. Odată, niște ștrengari dintr-a opta încercaseră să o necăjească pe Rodica, iar Grivei a fost nevoit să facă ferfeniță niște tururi de pantalon… și nu a părut să regrete vreodată cum s-a comportat.

Într-o zi, cum vă spuneam, pe ultima parte a drumului, Grivei, care alerga înainte ca un zăpăcit… deodată se oprește în loc cu o labă ridicată în aer și cu urechile ciulite… foaaaaarte atent ascultând… și amușinând.

– Ce e Grivei? Ce ai auzit?

– Sssssst, ascultă!

Rodica se opri și ea în loc și … Da, așa era!

Dintr-un tufiș de agrișe de pe marginea drumului, la rădăcina unui gorun bătrâââân, bătrân se auzea un ciripit mai mult de jale decât de altceva, mai mult o tânguire văicărită a cuiva care cerea ajutorul într-o limbă străină, adică de pasăre pițigăiată.

Rodica se apropie încetișor și, cu precauție, desfăcu ramurile tufișului și când ce să vezi? Extraordinar! Grivei vino repede aici! Băi ce chestie!

E de prisos să spunem că Grivei nu avea de ce să fie chemat, era de mult în spatele Rodicăi și-și lungise gâtul și se holba peste umărul ei.

– Sărăcuțul de el, șopti Rodica mai mult pentru sine.

Apoi încet-încet și cu gingășie, ridică din tufiș un pui de găină care cine știe cum se rătăcise de cloșcă și acum plagea speriat și flămând.

Cred că avea cel mult o săptămână, nici nu îi dausera toate penele poate doar un pic pe la vârful aripilor, în rest mai avea încă un puf gălbui și des.

Fetița îl luă în brațe și mângâindu-l cât putea ea de delicat, cu degetul mare pe cap îl asigură:

– Stai liniștit, nu-ți facem nici un rău, uite Grivei un pui de găină!

Interesul câinelui scăzu brusc și plescăind plictisit o luă mai departe spre casă.

– Auzi, mare scofală, un pui de găină! Dacă era un viezure sau un iepure sau o nevastuică, să fi ieșit cu bătaie, cu scandal, să poți să-ți dovedești bărbătia în luptă, dar așa…

– Puiuț drăguț și micuț, o să avem grijă de tine eu și Grivei.

Câinele, auzindu-și numele, întoarse capul și se uită indignat înapoi.

– Apoi, băi nene, am făcut eu multe la viața mea, părea el să spună, dar dădacă de pui pricăjiți este sub demnitatea mea.

– Da da…, turuia mai departe Rodica, uite, dacă Grivei nu are nimic împotrivă o să te botezăm Gigel.

Grivei nu avu nimic de obiectat și tăcu mârâind încet, deși un “Ham-Ham” vesel ar fi fost mai politicos gândea Rodica.

Fetița luă indiferența lui Grivei drept aprobare. Nu îi păsa că prietenul ei ar putea fi gelos că acum a trecut în atenția ei pe locul doi. El care nu-i așa?, la o adică a sărit la luptă pentru ea.

– Chiar sunt foarte curios, se gândea mai departe Grivei, dacă te mai atacă ceva golani sau alți câini, ce o să facă prăpăditul ăsta? Eventual să-l mănânce pe el în locul tău… Hmmmm!, ar fi ceva!

 

Un comentariu la „Episodul 1”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *